Vedem cum mecanismul în care este angrenat procesul de învățământ este unul greoi și învechit.
S-a încercat, în ultimii ani, o refațetare a sistemului de învățământ. Fără succes. De ce? Pentru că motivele nu au fost dintre cele mai bune, pure și care să aibă în vedere binele elevilor sau a studenților. Toate modificările s-au făcut din orgoliul unor funcționari care se perindață prin funții importante în minister. Ca și cum ar fi vrut să-și lase și ei o amprentă, oricât de meschină și neputincioasă ar fi fost pentru o schimbare cu adevărat folositoare.
Adevărul este că orice minister, și de la această regulă nu face excepție Ministerul Învățământului, ba, mai mult, o întărește, este ca o caracatiță care suforcă totul în interiorul și în exteriorul ei. În interior sufocă orice posibilitate de strălucire a minților luminate ale celor câțiva oameni care fac cu dedicația munca de profesor. Iar, în exterior, vor să putrezească minților inocente ale elevilor și să păteze curiozitatea și avântul lor spre învățare, o caracteristică nativă cu care se nasc oamenii.
Totul este putred sau în stadiu de putrefacție. De aceea, orice așa zisă schimbare nu face decaât să se extindă putrefacția. Pentru că adevărul este că trebuie o schimbare totală, radicală, pentru ca lucrurile să devină luminoase și să aibe în vedere binele dezvoltării copilului, așa cum ar trebui să fie sistemul de învățământ, de fapt.
O schimbare adevărată ar avea în vedere posibilitățile care pot apărea în viitor. Cum va arăta lumea peste cinci, zece, douăzeci, o sută, o mie de ani? Și dacă nu am avea nici un răspuns, atunci să ne întrebăm ce am vrea să creăm azi astfel încât lumea să fie mai bună, mai plină de posibilități peste cinci, zece, douăzeci, o sută, o mie de ani.
Un copil se naște cu un potențial de geniu. Cum ar fi dacă am începe de la acest drept nativ al fiecărui om și am urmări să oferim sprijin și să creăm un mediu adecvat dezvoltării naturale a abilităților specifice fiecărui copil? Sună utopic, nu-i așa? Doar că ceastă utopie rămâne doar o utopie atâta timp cât nu ne interesează și continuăm să trăim în ignoranță. Pentru că așa e comod și confortabil. Și dacă X nu face de ce să fac eu? De ce această gândire îngustă și limitativă? Pentru că și ea, la rândul ei, este rezultatul procesului de învățământ introdus acum mai bine de două sute de ani.
Dar omul este o ființă magnifică și creatoare. Poate muta munți, poate crea noi realități. Totul e să vrea și să ceară asta de la el, în fiecare moment. Deci, de noi toți depinde să ne desprindem din acest mecanism bolnav și să creăm un model de școlarizare total nou și inovativ. Se poate? Sigur că da. Va fi cândva așa ceva? Răspunsul este: da! Depinde doar de noi când începem să creăm o nouă realitate. Și asta depinde de fiecare alegere pe care o facem, în fiecare zi.
În concluzie, vreau să mulțumesc celor care o au o nouă viziune asupra sistemului de școlarizare și fac ceva nou, zi de zi. Se poate! Da, cum ar fi să începem să creăm și să ne oferim suportul pentru o lume mai bună fiecare dintre noi?